Speologii explorează cel mai adânc sistem de peşteri din Europa
Un grup de speologi care fac parte din Ario Caves Project explorează cel mai adânc sistem de peşteri continuu din Europa situat în nordul Spaniei - şi au nevoie de sculele potrivite pentru aventuroasa lor expediţie în adâncuri.
„Ştim mai puţin despre ceea ce se află sub picioarele noastre decât despre lună”, spune speologul profesionist, Axel Hack. Ceea ce a început ca o aventură a devenit cu trecerea anilor ceva mult mai important pentru el. Împreună cu colegii săi, acesta încearcă să descifreze misterele din adâncurile pământului: „Pentru ca oamenii să le poată aprecia, proteja şi păstra”, spune Hack atunci când vorbeşte despre motivele care stau la baza misiunii. Din 2012, acesta a fost implicat în Ario Caves Project. Expediţiile internaţionale explorează de peste 50 de ani sistemele de peşteri de pe platoul Ario din „Picos de Europa”, un lanţ muntos de pe coasta Atlanticului din nordul Spaniei.
Echipa de exploratori a reuşit deja să descopere şi să cartografieze mai multe peşteri din impunătorul masiv de calcar. Până nu demult, nu se ştia încă dacă peşterile comunică între ele şi această curiozitate a inspirat o misiune specială în vara anului 2017: Rezultatele expediţiilor din anii precedenţi au creat speranţe privind existenţa unei legături naturale între cele mai importante două peşteri, „C4” şi „2/7”. Testul de urmărire a coloranţilor a arătat că apa curgea dintr-o peşteră în cealaltă mai jos. Prin urmare, cercetătorii au realizat că erau la un pas distanţă să descopere unul dintre cele mai adânci sisteme de peşteri din Europa.
Pentru expediţie a fost necesar mult echipament care a fost iniţial transportat către tabăra de bază pe măgari. „Totul a fost apoi dus în peşteră în pachete de transport confecţionate din prelate de camioane. Le-am tras după noi, indiferent cât de îngustă era deschiderea prin care trebuia să ne strecurăm,” a spus Hack. Pentru a aborda unele secţiuni de peşteră erau necesare abilităţi speciale de căţărare: „Prin urmare, aveam nevoie de unelte - scări din frânghie, frânghii, şuruburi, ciocane rotopercutoare cu acumulator - pe care să ne bazăm în orice situaţie,” a continuat Hack. Acesta a descris condiţiile din peşteră ca fiind provocatoare atât pentru oameni, cât şi pentru maşini. „Aproximativ 80% umiditate, 7 grade Celsius şi mult lut. Totul a rămas blocat într-un punct după foarte puţin timp.” A fost un test extrem de dur pentru cele două ciocane rotopercutoare cu acumulator pe care Bosch le-a pus la dispoziţia cercetărilor. Cu ajutorul lor, aceştia au reuşit să-şi croiască drum prin secţiunile aparent inaccesibile ale peşterii neexplorate.
Înainte de ajunge la „Sanctuary Hall“ din peştera „C4” — descoperită în 2016 — pentru a-şi instala tabăra, speologii au trebuit mai întâi să cucerească „Monster”, un puţ cu o adâncime de 180 de metri. Traseul prin peşteră a durat şase ore. La o adâncime de 650 de metri, echipa de expediţie a dat apoi peste un curs de apă care ducea către un sifon. În acest punct, aceştia nu au mai putut înainta pe jos. Un speolog a urmat cursul apei la o adâncime de 30 de metri, iar ceilalţi speologi au întreprins o ascensiune în puţurile din jur pentru a găsi o cale de comunicare pe uscat cu peştera „2/7”.
În căutarea unui pasaj, cele două ciocane rotopercutoare au jucat un rol important. Cu ajutorul lor, speologii au fixat şuruburi care să le permită să urce pe pereţii numeroaselor puţuri. „Înainte de a începe să lucraţi cu maşina de găurit, este important să verificaţi roca cu un ciocan. În funcţie de sunetul rocii se stabileşte dacă maşina de găurit va lovi o rocă care se exfoliază. Este important să existe o bază solidă pentru a menţine şurubul în poziţie, astfel încât speologul să nu cadă în puţ” spune Hack. În două zile, Axel Hack şi colegii săi au ajuns printr-o crăpătură în stâncă la o înălţime de 70 de metri şi au avut nevoie doar de doi acumulatori. „Cea mai importantă regulă acolo jos este „nimic nu poate merge rău”. Toată lumea ştie asta şi acest lucru este valabil şi pentru scule.”
A fost o muncă foarte grea - speologii au muncit până la 14 ore pe zi. Dar, în cele din urmă, a meritat efortul. Deşi nu a fost descoperită o cale de acces pe uscat la peştera „2/7”, scafandrul a avut succes. Apa l-a condus la celălalt sistem de peşteri. Pentru a dovedi acest lucru, acesta le-a înmânat colegilor săi un bileţel. pe care alţi speologi l-au uitat în anul 2000, în timpul unei expediţii când au coborât în peştera „2/7” pe un traseu direct. Pentru speologi, aceasta a reprezentat o mare descoperire. Descoperiseră prima legătură dintre cele două peşteri.
Un pas important către descoperirea într-o zi a întregului sistem de peşteri de pe Platoul Ario. Situate la o adâncime de 905 de metri, peşterile comunicante „C4” şi „2/7” se numără printre cele mai adânci peşteri din lume şi se întind pe o lungime totală de aproximativ 18 kilometri. Dacă se vor găsi legături cu peşterile învecinate din lanţul muntos spaniol, atunci diferenţa de nivel de peste 1,750 de metri dintre intrare şi ieşire va face ca acesta să fie cel mai adânc sistem continuu de peşteri din Europa.
După mai mult de două săptămâni şi ascensiuni în peşteră care au durat uneori până la şase zile, echipa de cercetători s-a pregătit pentru ascensiunea finală. Au încheiat expediţia cu impresii unice şi cu o experienţă valoroasă. Axel Hack: „Când intri într-o peşteră, nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. Îţi croieşti drum printr-o deschidere îngustă şi deodată te afli într-un canion. Explorăm zone neexplorate. Te simţi ca Neil Armstrong!”
.png "Camere termice şi termodetectoare")
